Ghid de anxietate | case și grădini mai bune

Anxietatea, numită și tulburare de anxietate generalizată (GAD), este o tulburare mentală caracterizată prin temeri sau griji persistente excesive sau nerealiste. Termenul „anxietate” este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la o stare generală de neliniște sau de înțelegere cu privire la evenimentele viitoare; acesta este un sentiment comun experimentat de toată lumea la un moment dat în viața lor. GAD descrie starea în care acele sentimente de teamă și îngrijorare sunt persistente - - durează săptămâni sau luni la un moment dat - și exagerat proporțional cu riscul sau amenințarea reală, adesea cu mult peste ceea ce este potrivit pentru situatie. Persoanele cu GAD pot fi îngrijorate excesiv de sănătatea lor, finanțele, problemele familiei sau de muncă și sentimentele de nervozitate sau de frică le perturbă viața de zi cu zi. Aceste sentimente sunt însoțite de simptome fizice, inclusiv dureri de cap, oboseală, tulburări de somn și tensiune musculară.

GAD afectează aproximativ 7 milioane de adulți americani, iar două treimi dintre aceștia sunt femei. Poate afecta persoanele la orice vârstă, dar apare cel mai frecvent între copilărie și vârsta mijlocie. Mai multe tratamente sunt disponibile pentru GAD, inclusiv medicamente și psihoterapie, precum și abilități de a face față, care îi pot ajuta pe cei cu anxietate să se descurce cu sentimentele de teamă.

În afară de GAD există mai multe alte tulburări de anxietate care au anxietate ca parte integrantă a tulburării, inclusiv:

- Tulburare de panică: în care oamenii se confruntă cu atacuri bruște de teroare, de obicei însoțite de o inimă zbuciumată și transpirație, care le conferă un sentiment de irealitate, teama de a face o imensitate sau o frică de a pierde controlul.

- Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): în care oamenii sunt obsedați de anumite temeri (de exemplu, curățenie, siguranță), care îi obligă să îndeplinească anumite ritualuri (de ex. Curățare, numărare, verificare) pentru a ușura anxietatea pe care o produc aceste temeri.

- Tulburare de stres posttraumatic (PTSD): o boală care se poate dezvolta la persoanele care au luat parte la sau au asistat la un eveniment terifiant care a implicat vătămări fizice sau amenințarea de vătămare fizică (cum ar fi război, viol sau răpire) și poate determina persoana care retrăiește evenimentul stresant de mai multe ori.

- Tulburare de anxietate socială: cei cu tulburare de anxietate socială prezintă o anxietate copleșitoare în situații sociale de zi cu zi și teama de anxietate poate să le piardă viața.

- Fobii specifice: temeri iraționale cu privire la lucruri specifice care prezintă puțin sau deloc pericol real, cum ar fi înălțimi, apă, zbor sau păianjeni.

Simptome de anxietate

Caracteristica principală a GAD este îngrijorarea persistentă, excesivă și nerealistă pentru lucrurile de zi cu zi. Aceste sentimente apar în majoritatea zilelor de cel puțin șase luni. Persoanele cu GAD nu se pot relaxa și se îngrijorează constant și astfel pot avea dificultăți de concentrare. De asemenea, pot avea probleme să adoarmă sau să doarmă toată noaptea. Unele dintre celelalte simptome fizice care pot însoți anxietatea includ:

- Oboseală

- Dureri de cap

- Tensiunea musculară

-- Dureri musculare

-- Dificultate la inghitire

- Tremurând sau răsucind

- Transpirație

- Greata

- Lightheadedness

- Trebuie să mergi frecvent la baie

- Senzație de respirație

- Bufeuri

- Neliniște

- Iritabilitate

- Disconfort gastrointestinal sau diaree

Anxietatea care apare cu GAD poate varia de la ușoare până la severe. Anxietatea ușoară poate permite bolnavilor să își mențină un loc de muncă și să funcționeze normal în situații sociale, în timp ce anxietatea severă poate face ca munca și interacțiunea socială să devină insuportabile și să facă chiar și activități simple zilnice foarte dificile.

Cauzele anxietății

Nu se cunoaște cauza tulburărilor de anxietate, inclusiv GAD. Cu toate acestea, există dovezi că tulburările de anxietate tind să se producă în familii, ceea ce sugerează că genele sau mediul familial (sau ambele) pot juca un rol în dezvoltarea lor. Există unele dovezi care indică faptul că genele pot juca un rol modest în GAD în mod specific. Cu toate acestea, este puțin probabil ca cineva să moștenească o genă „anxietate”; în schimb, moștenirea anumitor gene face mai probabil să apară dezvoltarea GAD. Astfel, puteți moșteni o predispoziție spre dezvoltarea GAD, dar dacă combinația potrivită de stresuri de mediu nu apare în viața dvs., este posibil să nu experimentați niciodată GAD.

Cercetătorii cercetează, de asemenea, diferențele de funcționare a creierului între persoanele care au GAD și cele care nu. Unele dovezi sugerează că pot exista diferențe în zonele creierului care controlează răspunsurile la frică între cele două grupuri. Cercetătorii cred, de asemenea, că pot exista diferențe în chimia creierului persoanelor cu GAD. Nivelurile de serotonină și norepinefrină, două semnale chimice utilizate în creier (neurotransmițători), sunt diferite la persoanele cu tulburări de anxietate decât la persoanele fără astfel de tulburări. Deși această cercetare oferă dovezi că creierul persoanelor cu GAD poate funcționa diferit decât creierul altor persoane, nu ne spune care sunt cauzele acestei diferențe în primul rând. Este cel mai probabil o combinație de factori, inclusiv genele și stresurile întâlnite în mediul înconjurător.

Factorii de risc de anxietate

Factorii care vă pot crește riscul de a dezvolta tulburări de anxietate generalizată includ:

- Sex feminin: femeile au de două ori mai multe șanse decât bărbații să sufere de GAD.

- Traumatism la copil: Persoanele care experimentează evenimente traumatice, deoarece copiii prezintă un risc mai mare pentru GAD.

- Boală gravă: a avea o boală precum cancerul te poate face să te simți anxioasă cu privire la viitor, tratamente etc.

- Stresul vieții: Situațiile stresante din viața ta, în special atunci când apar în ciorchine, te pot face să te simți copleșit și să ducă la anxietate și, eventual, la GAD.

- Trăsături de personalitate: Persoanele cu anumite trăsături de personalitate, inclusiv cele cu nevoi psihologice nesatisfăcute sau insecuritate cronică, și cele cu unele tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate la graniță, pot avea un risc crescut de GAD.

- Ereditate: Unele dovezi sugerează că GAD are o componentă genetică care o determină să funcționeze în familii.

GAD tinde să apară în tandem cu alte câteva tulburări. De fapt, rareori apare de la sine. Co-morbiditățile obișnuite sau dual-diagnostic includ alte tulburări de anxietate, depresie și / sau abuz de substanțe. Este important să tratați aceste alte tulburări, precum și anxietatea; altfel simptomele de anxietate pot continua să revină.

Dacă aveți anxietate cu privire la lucrurile de zi cu zi și aceste sentimente vă afectează viața de zi cu zi, iar sentimentele par să dureze luni întregi, este posibil să aveți GAD sau o altă tulburare de anxietate. Dacă bănuiți că dvs. sau cineva apropiat vă puteți confrunta cu simptomele unei tulburări de anxietate, faceți o întâlnire cu un medic sau terapeut. Primul pas în a te îmbunătăți este să vezi un profesionist care te poate ajuta.

Primul pas în diagnosticarea GAD este de obicei vorbirea despre simptomele tale. Medicul poate pune întrebări detaliate despre grijile și temerile dvs. sau poate administra un chestionar de screening pentru a determina dacă aveți simptomele de GAD. De asemenea, vi se poate da un examen fizic pentru a verifica dacă anumite condiții fizice vă pot cauza simptomele. Pentru a fi diagnosticat cu GAD, trebuie să îndepliniți criteriile stabilite în Manualul de diagnoză și statistică al Asociației Americane de Psihiatrie, al Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM), care includ:

- anxietate excesivă și îngrijorare pentru o serie de evenimente sau activități în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni.

- Dificultate de control al sentimentelor de îngrijorare.

- Anxietate care este asociată cu trei sau mai multe dintre următoarele simptome: neliniște sau senzație de cheie, fiind ușor de obosit, iritabilitate, dificultăți de concentrare, tensiune musculară și tulburări de somn.

- Anxietate care provoacă suferință sau deteriorări semnificative în viața ta de zi cu zi.

- Anxietate care nu are legătură cu o altă tulburare, cum ar fi atacuri de panică sau abuz de substanțe.

Tratamente de anxietate

Un tip de medicament utilizat pentru a trata anxietatea este medicamentele anti-anxietate (anxiolitice). Aceste medicamente asigură ameliorarea simptomelor anxietății, dar nu abordează cu adevărat cauza. Majoritatea acestora se încadrează în categoria medicamentelor sedative, cu acțiune rapidă, care tind să seduce oamenii și să îi facă mai puțin conștienți de anxietățile lor. De asemenea, au tendința de a face oamenii mai puțin conștienți de toate celelalte și sunt deseori formatoare de obiceiuri. Drept urmare, aceste medicamente sunt cel mai bine utilizate pentru ameliorarea pe termen scurt, atunci când simptomele sunt în cel mai rău caz. Benzodiazepinele includ alprazolam (Xanax), clordiazepoxid (Librium), clonazepam (Klonopin) și diazepam (Valium), printre altele. Aceste medicamente cauzează adesea somnolență și probleme de echilibru și coordonare, astfel încât nu ar trebui să conduceți sau să folosiți utilaje grele în timp ce le luați.

Un medicament anti-anxietate mai nou este buspirona (Buspar). Acest medicament ne-sedativ durează câteva săptămâni pentru a începe să funcționeze, dar nu provoacă dependență și, astfel, poate fi luat pentru perioade lungi.

O altă clasă de medicamente utilizate pentru tratarea anxietății sunt anti-depresive. Deși inițial concepute pentru a trata simptomele depresiei, unele medicamente antidepresive pot fi de ajutor și în tratarea simptomelor de anxietate. Aceste medicamente afectează nivelurile anumitor neurotransmițători ai creierului, inclusiv serotonină și norepinefrină. Exemple de antidepresive utilizate pentru a trata GAD includ fluoxetină (Prozac), paroxetină (Paxil), imipramină (Tofranil), venlafaxină (Effexor), escitalopram (Lexapro) și duloxetină (Cymbalta). Interesant este că medicamentele antidepresive care afectează predominant nivelurile de dopamină neurotransmițător (cum ar fi bupropion) nu sunt de obicei eficiente în tratarea anxietății. Ca și buspironul, aceste medicamente pot dura câteva săptămâni pentru a funcționa.

Psihoterapia, numită și „terapie de vorbire” sau consiliere, poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea simptomelor de anxietate. Psihoterapia implică discuția cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psihiatru, psiholog, asistent social sau consilier pentru a descoperi ce a provocat o tulburare de anxietate și cum să facă față simptomelor sale. Spre deosebire de medicație, aceasta abordează cauzele principale ale anxietății și, de asemenea, poate ajuta la furnizarea de mecanisme de combatere a modului de a face față simptomelor de anxietate când apar. Un tip de terapie arătată pentru a ajuta la GAD este numit terapie cognitivă de comportament sau CBT. CBT vă ajută să recunoașteți când gândurile și comportamentele dvs. sunt nesănătoase și oferă metode de înlocuire a acestora cu cele sănătoase. Multe dintre sentimentele de neputință care însoțesc tulburări mentale, cum ar fi GAD, provin dintr-o pierdere percepută a controlului. CBT vă poate ajuta să învățați să schimbați modul în care gândiți și simțiți chiar și atunci când apar situații care nu sunt sub controlul vostru.

Anxietatea poate fi prevenită?

Nu există o modalitate fiabilă de a preveni anxietatea. Cu toate acestea, s-ar putea să vă puteți reduce riscul de GAD limitând unicul factor de risc care vă este sub control: stresul de viață. Este probabil ca diferențele de genetică și istoric personal să determine dacă un anumit eveniment stresant va determina o anumită persoană să aibă anxietate. Luând măsuri pentru a reduce sursele de stres zilnic vă poate ajuta să faceți mai bine față evenimentelor majore din viață atunci când acestea apar.

Ar trebui să văd un doctor pentru anxietate?

Dacă întâmpinați probleme cu temerile și îngrijorările dvs. despre lucrurile de zi cu zi, chiar și atunci când faceți cel mai bun efort pentru a vă relaxa sau a vă relaxa, este posibil să vă confruntați cu GAD. Dacă această anxietate continuă luni întregi și interferează cu capacitatea dvs. de a vă desfășura și de a vă bucura de viața de zi cu zi, ar trebui să solicitați ajutor profesional. Este posibil ca aceste simptome să nu dispară singure și cu cât aștepți mai mult înainte de a solicita ajutor, cu atât sunt mai mari șansele ca simptomele de anxietate să devină severe și să afecteze capacitatea de a lucra și de a interacționa social.